Margine frumoasă de oraș

Margine frumoasă de oraș


Margine frumoasă de oraș,
Cum m-aș pierde printre arbori, tufe nalte,
E o margine în care orice laș
Redevine un erou, să nu se scalde
Bietul om fără de casă, fără rude?
Se aruncă-n valul moale și cam galben,
Sălciile se-nclină, nu-l aude
Nici crăpceanul liniștit, de baltă,
Nu-l privesc nici norii, doar o fată
Tremurând zbuchește către casă.


Boris Marian