Experiență

Să nu începi iar să vezi – o experiență






Pisica fuge de frică, omul fuge de foame, poetul este ca Budha – nu fuge.



O groapă cu oglinzi am văzut în copilărie, căzusem și eram plin de sânge. Oglinzile m-au salvat.



În Bibliotheca o bufniță își face veacul. De sute de ani nu a mai intrat nimeni. Brusc, s-a auzit foșnetul unei rochii. Un miros de ghiocei a năvălit în încăpere, pe brațul meu se odihnea sânul unei fecioare.





La capătul puterilor, valul ajunge la țărm, se sparge și pornește din nou lupta. Învață.





Să nu uităm că strămoșul nostru comun este haosul, că muma noastră este bezna. La unii se mai vede și azi.





Speranța se poate ascunde în cutia unei viori, în gâtul unei trompete, în buzunarul rupt al unui vagabond, niciodată în curtea unei măreț castel.



Uneori umbrele scriu versuri sau desenează monștri.



Numără-te, strigă comandantul plutonului de execuție. Te trezești, ce pluton, ce execuție, sună telefonul.





Un vulcan nu așteaptă nici jertfe, nici hrană, el se dăruie, dar ce prăpăd.



După ce au plecat hoții m-am simțit mai bogat, eram liber.





Niciodată focul nu va avea intensitatea durerii sau a iubirii, este foc și atât.



Boris Marian