Poemul DAO

Poemul DAO





În afara lui DAO nu poţi gândi,

tot ce nu poţi gândi este DAO.

Olarul face ulcele, ulcele nu-l fac pe olar.

Întunecarea minţii nu poate fi dezvăluită.

O scânteie poate provoca un incendiu,

dar după ce dispar obiectele

unde se duce focul?

Moartea din matcă, moartea din ou.

Lumea există în oglindă,

în apă, în vis.





Când privighetoarea s-a hotărât să moară, ea nu a mai fost privighetoare.





Lotca pluteşte pe apă.

Dar fără apă, lotca nu ar mai pluti.

Ce este mai important?

Sufletul nu este un obiect,

dar nici obiectele nu sunt obiecte.

Urechea nu se poate auzi,

ochiul nu se poate vedea.

Înţeleptul ştie că orice vede

în interior sau în exteriorul său,

nimic nu este adevărat.

Unghiile, părul cresc continuu,

cel înţelept observă schimbările

pentru a înţelege veşnicia.

Peştii din adâncuri îşi schimbă înfăţişarea,

deşi marea este aceeaşi,

la fel şi moartea, viaţa, un continuu.

Oricare drum este acelaşi drum,

a urma pe DAO înseamnă a nu-l urma.

Când vedem un taur, un cal, un copac,

noi ştim să le numim,

deci ele nu mai există în substanţa lor.

Înţelepciunea şi curajul nu te vor face

să cuprinzi infinitul.



BORIS MARIAN



.