Fratele șopârlei

Fratele șopârlei


Fratele șopârlei merge prin codru,
Scoate un sunet, îl înghite,
își umple burta cu viermi,
se aude un fâșâit,
cățelul pământului scrie istoria.
Te speli ca Pilat din Pont,
jertfele urcă spre cer,
îmi sunt necunoscute.
Ce știu eu? Patru pereți,
Un dulap cu cărți, patru cadavre
Străjuiesc orizontul.
Domnul ester în doliu.
Ce dulce se aud imnurile de slavă.


Și viața merge înainte,
Un fluviu curge liniștit,
Un Dumnezeu fără de minte
Ne va conduce, în ce rit?
În ritul omeniei sacre,
Eu nu cunosc alt cult, alt crez,
Tot mai bigoți, neoameni parcă,
Mergem la nuntă, la botez.
Tu îmi arăți deschis disprețul
și ura, pari indiferent,
plutim ca niște bărci în cețuri,
cadavre pe un fluviu lent.

Seara între opt și zece,
Norii trec pe sub cer,
Anii se-adună, e rece
Lama neagră, de fier,
Glas de soprană are
Plictisul de moarte, de ieri,
Nu trăiești, ți se pare
Somnul aurifer.
Ochii-i închizi, te sărută
Moartea cu buze de foc,
Bagă pumnalul, brută,
n-am nici în moarte noroc.
Când vine noapte, ferice
Totul devine vers,
De undeva Euridice
Urcă în Univers.

Boris Marian