Sub talpa Mesiei

Ce-mi puteți face?

Ce-mi puteți face, dragii mei?
Mi-ați ucis câțiva miei.
Mi-ați ucis și un câine.
Există și ziua de mâine.
Mâine voi fi poate altul,
Mâine m-așteaptă heraldul.


Cu moartea eu fac compromisuri,
Cu viața nu fac defel,
Unii trăiesc doar din visuri,
Unul se crede cățel.
Unii au psihiatru,
Alții se cred sănătoși,
Nu pot să fiu idolatru,
Dar nu sunt printre pioși,
Nu-ntind obrazul, lovit fiind,
Pot fi iubit, neiubit,
Viața-i o formă de jogging,
Fuga are-un sfârșit.
Leu poate fi și cățelul,
Eu rămân om, orice-ar ce-ar fi,
Drag inamic, care-i țelul?
Moartea nu poate minți.


Tu ai uitat propriile amintiri,
Ai aruncat zdrențele umilinței,
Ai venit ca o regină
În regatul licuricilor,
Priveam din fotoliu,
Spectator fiind , Doamne,
Ciudată este firea noastră,
Oare de ce au dispărut mamuții?
Eu sunt zidul cimitirului,
Sunt pulberea drumului,
Sunt memoria.

Suflete sfielnice cresc
Pe marginea drumului,
Am privit cu ochi rece în jur,
Ura nu este o mască,
E chipul însuși,
Eu iubesc măștile,
Iubesc carnavalul,
Nu și corridele,
Nările umflate, sângele clocotind.
Prefer să fiu un țurțure de gheață
Lăcrimând.
Prefer să fiu un măiceș
Strivit de talpa Mesiei.


Boris Marian