Imposibila dragoste

Imposibila dragoste

Imposibila dragoste, de nedescris,
Oedip, elena, paris, narcis,
Doamne, în viață nimic nu-i perfect,
Dar am iubit și mai iubesc.
Nu voi trăda, nu am trădat,
Deși admit și un bal mascat,
Deși admit să mor puțin
Dintr-un refuz, dintr-un suspin.
Nu caut să fiu vultur pleșuv,
Nu sunt nici idol, nici sferă, nici cub,
În noi ceva e de netrecut,
Orice iubire, oricum, m-a durut.


Nu mi-au plăcut interdicțiile, nici predicțiile.
M-am aruncat în gol
și mi-am revăzut copilăria, tinerețea,
o, vanitas vanitatum,
nimic nu este adevărat,
numai ce rămâne,
Dumnezeu nu a fost alături,
Este prea înalt, prea departe,
Fără să știu m-am înfrățit
Cu diavolul, cu ispitele,
Acum îmi vine-n întâmpinare
Pământul, ca o mumă cu brațele desfăcute,
Să mă cuprindă.
Dau filmul înapoi, scriu, iubesc propriile păcate.


La Chateroux mă visam, la castel,
Cu Germain, cu Michel, cu, cu Jacques Brel,
Aud strigătul mamei în somn,
din pernă se nalță un dom,
eu mă legăn de clopot, de-un nor,
tatăl meu este azi un cocor,
mă întreabă amicii, mai crezi?
Da, eu cred în ceea ce visez.
Dumnezeu este sus, orb și surd,
Pe părinți eu mai des îi aud,
Pe iubitele mele ce trec
Ucigându-mă-n ritul aztec.

BORIS MARIAN