Un strigăt

Un strigăt

Un strigăt care încolțește
De bucurie? De durere?
O lacrimă sferică,
Ea nu mai crește,
Cade în neant
Cu sunet de cristal,
Astfel poemul care intră
Într-o cameră mortuară,
Defuncții îl citesc
Plictisiți, poemul iese la aer,
Îl calcă un tramvai, se ridică,
Se scutură, vine la ușa mea,
Îmi spune scurt –
”Acum, te rog să mă scrii”.

Boris Marian