Pun preț pe fiece cuvânt

Pun preț pe fiece cuvânt

Pun preț pe fiece cuvânt,
Pe fiecare om,
Dar primesc, uneori,
Nuiele pe spinare,
Rafale de tăceri.
Prietene, eu nu te voi uita,
Nici cuvintele tale,
Nici tăcerile tale.

Este poezia o joacă?
Poate, o joacă de-a viața și moartea.
Poetul stă pe marginea prăpastiei,
zâmbește.
El este Oedip, Don Quijote,
Faust sau chiar Woody Allen,
Fiind mereu el însuși,
De aceea seamănă cu un cărăbuș de aur.

Timpul, se spune, este un tren,
În care urci din mers și cobori,
Jur-împrejur – Universul etern,
Tu-efemer, biet visător.
Frunzele tremură, câinii-s nervoși,
Bat muncitorii cuie-n beton,
Toate se mișcă, Bruegel și Bosch
s-ar îmbăta de larmă și zvon.
Fata-și sărută iubitul aici,
Aproape de mine, zboară-n sărut,
Noaptea din nou voi vedea licurici,
Trenul- fantomă șuieră mut.

BORIS MARIAN