Crize Toată ziua am alergat după tine, poemul meu, Ești o vulpe aurie, te-am găsit seara, sub plapuma iubitei, Te-am prins, am șoptit bucuros, inundat de iubire. O criză ca o rană deschisă, Ca un cal tăiat pe jumătate, Un poem fugărit în fundul pădurii, Ramurile tac, Dumnezeu tace, Departe este iubita, pare că mările au acoperit uscatul, Stelele și-au întrerupt emisia, Apare zâna-noapte în transparentă cămașă de in, Spune șoptit, „Vino cu mine”. Nu mi-au plăcut niciodată realul, banalul, precisul, Realistul, canalul, cinstitul, Îmi plac doar minciunile, sorții, speranțele, Fără granițe, copacul crescut prin tavan, Cerul scăzut subteran, poemul scris cu mult sânge, Orgasmul cum plânge, Ne trebuie un scaun electric Să știm cum se ține o lecție, O ghilotină de apă, Nimeni nu scapă, dar sapă, Groparul sapă, îngroapă-ne-n Arta minciunii, dar scapă-ne. BORIS MARIAN