Meta-para-fizică Am ieșit cu o mare durere de cap, Strada arteră mizeră spre iad, Am rătăcit prin parcul pustiu, brusc Durerea s-a stins, mi-am pipăit fruntea, Nimic, nu mai aveam cap, râde un hâtru, Apăi, domnule, ai avut vreodată? Nici corp nu aveam, ce să fac? Loc de veci cumpărat, cui să-l cedez? Boșorogule, strigă un cimpanzeu în chiloței. Am devenit transparent ca o rază de lună, Să merg la iubita Eliza? Ea n-o să mă vadă. Pe buzele ei coborând, Pe sâni și pe coapse, o rază de lună? Simt cum mă-ntorc la ființa-mi reală. În locul Elizei, o blândă scrisoare. BORIS MARIAN