Baladă  balcanică

 

Aseară poștalionul aduse-un dicționar,

Avea numai o poză și-aceea în chenar,

Ce dicționar e  oare, o fi  un negru corb

Care  se tot foiește pe piață și e orb?

Mă-ntreabă  amerindianul de mai trăiesc, mai știi?

Inexistența , sigur, te poate ferici,

Nici tu dureri de spate, nici temeri, scrii  pe nori,

Iar norii  te ajută să  luneci ori să zbori,

Cu sfiiciuni de toamnă , cu șfichiul iernii  treci

Prin orișicare dramă, lunatic  mai petreci,

Ai calul  chiar în living,  bei vin cu un pocal,

Ogorul pleacă-n mare,  iar tu ești doar un val,

Bețiv  ca ultim fauni, renasc în ghiocei,

Când  ultimul prieten  e primu-ntre mișei,

Te-ascunzi într-o cămară, cu lama  tai din vene,

Iertați sinucigașii,  mai au și ei o lene

De a trăi  în plină  și zarvă și tumult,

Ei pot muri  de teama că e tavanul scund,

Bătrânul  Will nu-l știe pe Freud și nici pe Jung,

În travesti Krimhilda devine   Kunigund,

Ucide noaptea ziua și ziua moare-n ea,

Noi nu avem nici arme, amice Jim, colea,

Să tragem gloanțe oarbe  în corbii  dominanți,

Piratul Barbă Neagră  nu are ceas , nici lanț,

i-au violat  iubita, se-ocupă de incest,

așa  e  Will, bătrâne,  doar vorbe fără rest.

BORIS MARIAN