Elegii
corfice
Dacă simt
adierea vântuluui, trăiesc,
Dacă aud frunza
coborând pe asfalt, trăiesc,
Dacă simt
buzele tale căutând buzele, trăiesc,
Ce pot să cer
mai mult?
Îmi spui că sunt
prea modest,
Că aștept prea puțin de la viață,
Dar știi tu
ce scriu?
Cunoști
vocea ascunsă
Între două
clipe?
*********************
Aflat pe un vârf de
munte,
Îmi prefigurez
viitorul,
Voi fi o
ferigă fosilizată
Între două
priviri înghețate,
O adiere, un
tril, o împușcătură,
Voi fi un nor înțelept,
Cum nu am
fost niciodată,
O mare ciudată,
neliniștită fără pricină,
Ce bate mereu țărmul, ce nu-și cunoaște adâncul,
Doboară și
ridică stânci, ce învățăm?
Că am plătit
păcate vechi și foarte vechi,
Dar nu pe cele de aseară și de astăzi .
Sirenele lui Odiseu dorm
istovite.
Pereții hotelului
devin transparenți,
Nu vrei să vezi nimic și vezi,
Unde este farmecul?
Viața nu este un marș,
Un pas înainte, un
pas înapoi,
Un dans de unul singur sau în doi
și-ntotdeauna mori în locul unde te-ai născut,
operațiile pe cord deschis nu ne fac
mai buni.
Lângă mine stă o umbră gigantică,
Un cadavru transparent,
Nu te speria, am
crescut participând
La propria mea
înmormântare ,
Ascultând elogiile,am fugit,
Am auzit că am fost
ales într-o țară străină,
Mă vor președinte ,
las-că-i fac eu să mânânce iarbă,
mi-a spus și a dispărut.
BORIS MARIAN
,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu