Jean Ancel – cinci ani de la despărțire( 1940-2008)

 

Numele se pot uita, dar cărțile merită o soartă. Habent sua fata libeli.  Trilogia „Transnistria”  a lui Ancel va rămâne un  reper. Și nu numai . A colaborat la ENCYCLOPEDIA  OF THE HOLOCAUST, ENCYCLOPEDIA JUDAICA, , ENCICLOPEDIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI DIN ROMÂNIA,  lucrări monumentale  din secolul trecut, de asemenea „ Contribuții la istoria  României. Problema evreiască 1933-1944” ( Ed. Hasefer  2001), „ The Romanian Mass Murder Compaigns” ,„Bibliografia  evreilor din România ”( Tel Aviv) „W. Filderman.Memorii și jurnale”, apărute la Universitatea din Tel Aviv, „Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași” ( Ed. Polirom), ș.a. Jean Ancel a studiat istoria la Iași, orașul natal,   studii finalizate  la Universitatea din Ierusalim, unde s-a stabilit la o vârstă tânără. A fost cercetător la Institutul Yad Vashem , a efectuat călătorii de studii în SUA, Germania, Anglia, Rusia fiind unul dintre cei mai informați specialiști în domeniul Holocaustului  european, alături de Raul Hilberg, Braham, ș.a. A scris de asemenea o istorie a Holocaustului în România. Ca orice om de știință  proeminent , el a avut parte de admiratori și de contestatari. Despre negaționiști nu avem de ce discuta, pentru ei nici Holocaust nu a fost, nici genocid, nimic,  vorba lui Gh. Buzatu, „a la guerre comme a la guerre”, revoltător cinism, prin care se eludează esențialul – victimele evreiești erau civili, în număr de milioane. Desigur, studiile lui Ancel necesită completări, corecturi, nimic nu este perfect în cultură, în studiul istoriei. Dar să nu uităm că Ancel a fost un sincer și meticulos cercetător al unei tragedii  care nu a ocolit România. Numai asumarea istoriei, sine ira et studio, fără acuzarea uni popor, ci al unui regim, tipic fascist, poate apropia punctele de vedere ale istoricilor indiferfent de apartenența etnică. Un nume ce nu poate  și nu trebuie să fie uitat.

BMM