Vals trist
Fără
reverențe și suplețe,
Valsul
trist cu Soren K. ,
Viața ca
discurs, feblețe,
Abstracțiunea
e a ta.
Fără
ironii, mai bine
iron word,
ca un pătrat,
o
caricatură-n sine,
apropo de
cap mai lat.
Năpârlesc și
filosofii,
Câinii au jigodie,
Doicile-s
distrofice,
Luna-i ca o
rodie.
Constatăm
banalitatea,
Înghițim
crime la rând,
Se întinse
libertatea
Radioactivă
pe pământ.
Neagră este
doar tăcerea,
Albul este
înțelept,
Roșul
nebuniei, vere,
Hârâie în
cap și-n piept.
Selva este mai
obscură,
Miezul
vieții –i mlăștinos,
Sufletul
pare o mură
Răsucită
de-un botgros.
Nucă spartă
e sărutul,
Ciocănim în
gol, copii,
Cerbii nu
mai știu ce-i rutul,
Moarte, nu mă ocoli.
Rigoletto
urlă, plânge,
Richard III
trage de timp,
Orbi suntem,
dar mai vrem sânge
și-o piscină
în Olimp.
Tinerețea-i agresivă,
Alzheimeru-i
incipient,
Că pe vremea
mea o divă
Nu știa că-i
doar ghivent.
BORIS
MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu