The soft parade

The soft parade Nu va mai fi niciodată, Mai dă-mi o șansă, piste mansăs, Voi încerca, acordă-mi o seară, O scară, o paradă de vară. Am să returnez recuzitele, Alămurile, sunetele, bătăile inimii, Trupul, sângele, actul de naștere. S-a sfârșit, nu pot plânge, dar plâng neauzit, În Parâng. Lumea pare un zâmbet, un rânjet. Lumea - o balenă uriașă, comodă ci Ionas-Vodă. Iar eu, minuscul în acest univers advers și pervers, Încerc să-ntind o mână, nu este vorba de a cere, Ci de a dărui eternuri vale. Etern și rival. Parol. BMM

The soft parade Nu va mai fi niciodată, Mai dă-mi o șansă, o soartă, Voi încerca, acordă-mi o seară, O scară, o paradă de vară. Am să returnez recuzitele, Alămurile, sunetele, bătăile-litere, Trupul, sângele, actul de naștere. S-a sfârșit, nu pot plânge, mașteră. În Parâng,lumea zâmbește, eu nu mă ce plâng. Lumea - o balenă uriașă, comodă pentru Ionas-Vodă. Iar eu, o umbră în acest univers, advers și pervers, cere-mi un vers. Încerc să-ntind o mână, nu este cerere, voi dărui în schimb multă fierbere. BMM

Omul exorbitant

Omul exorbitant Omul exorbitant este un mutant, Iubește un motan pe nume Osman, Din turn s-a aruncat, nimic nu s-a sfărmat, Ah, om exorbitant, iubit și eclatant. Rider on the storm, speranțele ne dorm, Nu-nchide teatrul, dorul Este preluat, ocolul E rușinos, sunt oameni bogați, săraci, sărmanii, ah, om exorbitant, sauvage dar și savant, cam goagăl, dar ești bun ca un afet de tun, s-a terminat, justice ne vine din Paris. În spațiul Tibotib E bun și un tertip, Un salt în gol, în joc, Mein lieber Tuchesdoc, O zi bună și pleci, Ai boașele cam reci, Se-ascut bărbii la foc, Ca Don Quichotte la rock, Respiră contra cost, Inspiră mațul gros, O listă de erori În rai vine cu flori, Când ceasul de nisip s-a spart de un recif. Ce corpolent e sfântul, Pătrunde cum vrea dânsul, Zeița intră-n baie, Behăitoare oaie, i-a mângâiat piciorul privirile, poporul, apoi căzu perdeaua, de-aici începe drama. BMM

Există porți

Există porți Există porți , există inocență, Nu-i vremea cinstei, până le esențe, Extermină în tine ce-i curat, Auzi cățelul subteran cum a lătrat? You know the day destroys the night, Orice păcat primește-un like, Plăcerile-s îngăduite-aici, Dansează noaptea cu femeia-priculici , Când evadezi, ascunde-te-n canal, Canaliile au loc și în jurnal, Mai cumpără o insulă-un castel, Amețitor și amețiți noi avansăm. La capul podului sărmanu-l spune-„ Dă-mi”, Nu vrei statuie, că nu prea se știe Cine se va pișa pe ea beat, din prostie. BMM atie

Laika

Laika Cățeaua Laika a murit asfixiată-n cosmos, Diderot a mâncat compot și a murit, Cook , prietenul canibalilor a fost mâncat de aceștia, Sf. Petru a fost răstignit cu capul în jos, la cererea lui, Cancion primaveral, să cânt eu duntr-un caval, Ies copii zbârliții din școală, fără dinți, cu mintea goală, Merg încet spre vârst-adultă, generație ocultă, Sus e cimitirul gri, nici tu vie, nici tu, vii, Acolo noi ne-am semăna trupurile când, cândva, An de an și veac de veac, o, de-aș fi un vârcolac, Să trăiesc o mie de-ani, poate scriu și un roman. Viermănos este plictisul, îl asemăn cu abisul, Demnitatea e a voastră, eu fac pipi pe fereastră. Cer și scuze de rigoare, amintirea e prea tare. BMM

Dox

Dox Seria Dox m-a făcut om, Seria Men m-a făcut pom, Seria Who – un kakadu, Agatha Christie m-a pus pe pistă, Trag edecarii Volga iubirii, Să nu-ți faci idoli, zbiară zbirii, Idiomul este la Trieste, Mă doare pentru zeul mut, Iubita mea a dispărut, Auzi cum geme Maldoror? Bate în geam de două ori. Se face lumină-nainte de crimă, Iar lacrima devine crină, Iar lacrima devine nimeni, Plânsul s-a desființat prin lege, Răul și binele, desparte-le, alege. BMM

L”Allegria Allegria-n Algeria eternă, Fusei acolo, făcui alergie, Între o floare ruptă și una consumată, Aleg inefabilul. Ogni colore aprinde amintirea, Mai singur te simți, unde ești Atehui? Să mori ca orice ciocârlie în zbor? Ne-a răpit cetatea soarele sau luna? Ghirlande de lumini pe minarete, Au fugit palmierii, nopțile devine țestoase, Cu Lev Șestov am eu o discuție firoscoasă, Se risipesc fanfarele în munți. Întoarceți oglinzile, A murit profetul. Nomazii sinucigași revin la matcă. BMM

Yahoo

Yahoo Yahoo, yahoo, o Katmandu, Rețelele literare, cât încape, voi m-ați blocat în două ape, credeți că-mi place să fiu prins? Sunt Cavaler, deși mă credeți șui, Eu realizez că uneori dau ghionturi, Dar cel ce-i drag pricepe că sunt ponturi, Eu mă închin iubitei Atehui. Ti-am dat mai ieri sărutul mortuar, Ai înțeles că te iubesc și dincolo de moarte, Te bucură copilă de pindar, Tu ai motive să nu fugi departe. Toate la timpul lor vor fi, Mă bucur eu cu bucuria noului venit, Poate voi scoate și o carte de copii, Poate o carte pentru premiul mult râvnit. Eu zic să întreținem orice foc, Ce facem fără el, fără lumină? Nu te-aș vedea, nu m-ai vedea deloc, Îți dau o întâlnire în grădină. Acolo eu voi îndrăzni sărutul, Îl vei simți? Mai știi trecutul? BMM

Sensul vieții

Sensul vieții Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a pus condeiul în mână, o inimă în piept și un dram de minte, mă vizitează păsări de departe, limba lor nu mai este a mea, viața – un joc de cuburi reci și fierbinți, iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur, am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase, pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave, de ce nu le-aș iubi pe toate? Apoi, voi coborî în albul mormânt, Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape, Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă. Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene. BMM

Zidirea legendei Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo. Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată. Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om. Setea de putere ascunde frica de moarte. Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă. Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea. Ultima dorință a celui care moare ar fi viața. Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare. Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă. Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună. Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân. Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții. Morala s-a născut din contrariul ei. Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești. Observația incoruptibilă este crudă. De ce orbii știu mai multe decât noi. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el. BMM

Zidirea legendei Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo. Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată. Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om. Setea de putere ascunde frica de moarte. Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă. Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea. Ultima dorință a celui care moare ar fi viața. Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare. Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă. Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună. Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân. Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții. Morala s-a născut din contrariul ei. Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești. Observația incoruptibilă este crudă. De ce orbii știu mai multe decât noi. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el. BMM

Bâlciul deșertăciunii

Bâlciul deșertăciunii Mă preumblam ca Dante prin Infern, Căutam poeți, erau aproape un concern, Mai mici, mai mari, modești ori statuari, Prea mult împotmoliți în estuar, Hazlii par unii, delicați, isteți, Dar cine are grijă de poeți? Unul înjură colorat, rimând, Altul e geniu monoton gemând, Unii-s în pamperși, fiind sugari, Dar sug din laptele stelar, Unu-i tâlhar ca bietul F. Villon, Altul își scrie slova cu bulion, Unul iubește, altul se căznește Să scoată din cazan un pește, Unii se nalță până ce dispar, Alții bodogănesc rotind un par, Unul și-arată bicepșii scriind, De parcă bicepșii ar fi pentru alint, Nu ne lipsesc trufașii, nici umilii, Fac poezie chiar și bogomilii, Angelicii, diavolii, apașii, Cățărătorii , crainicii, șerpașii, Vorbim și scriem fiecare-n limba lui, E Turnul Babel poezia dracului. BMM

Risipiți

Risipiți Risipiți pot fi oamenii, firele de iarbă, Mărgelele, cuvintele, Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule, Spui, viața mea, dar cine are viața sa? Ne împletim pașii cu pașii îngerilor, Tu unde umbli? Nu știi că timpul te va risipi și pe tine? Mai întâi a fost o copaie, apoi strigătul disperat/ victorios? Unii se grăbeau la cimitir, ALȚII SE ÎNTORCEAU, Iarna și vara se alergau în curte, Aprinde lumânarea să vină Sfântul, Un prim sărut ca la Facerea Lumii, Să faci ceva ce n-a văzut Parisul, Un muzeu cu meduze vorbitoare, Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul , E un se mn de moarte, a spus baba Crina, Din neștiință se nasc basmele, Adică din întuneric – lumina, Unde e oaza salvării? Rătăcim. Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile. BORIS MARIAN

Laudă imperfecțiunii Nu voi elogia imperfecțiunea, Dar nici pe verișoara ei, perfecțiune, Cu temele făcute, pantofi lustruiți, Suflet curat, deși este la căutare, Ai două urechi și o gură, ascultă, Nimeni nu se plânge de lipsă de minte, Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă, Dar de bani, cine nu se plânge? De frică nu se moare, nici nu se trăiește, Dar de râs? Se poate muri, Doamne, ferește. Admir poeții care scriu perfect, dar nu-i iubesc, O fi invidia, o fi teama de perfecțiune, care, zice Cartea la Scaraoski, este diavolească, Cineva avea o capră, a mers cu ea în Țara Promisă, i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său, capra a fost ucisă, din greșeală chiar de tatăl băiatului, astfel fiul și tatăl s-au despărțit,de ce, Doamne? De Don Quijote se râde și astăzi, de ce, Doamne? Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne? Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem, Cine știe care este casa lui? De ce suntem singuri aproape în orice moment? Faceți liniște, pe această stradă stă un scriitor care lucrează? Ce lucrează el? Face o casă? Nu, un palat. Ce palat, are el puterea, banii, priceperea Să facă un palat? A trecut pe acolo Frumoasa Frumoaselor. S-a oprit, l-a sărutat pe frunte pe bietul scriitor și a plecat. Peste noapte a apărut palatul. Nu era perfect, dar era. BMM