L”Allegria Allegria-n Algeria eternă, Fusei acolo, făcui alergie, Între o floare ruptă și una consumată, Aleg inefabilul. Ogni colore aprinde amintirea, Mai singur te simți, unde ești Atehui? Să mori ca orice ciocârlie în zbor? Ne-a răpit cetatea soarele sau luna? Ghirlande de lumini pe minarete, Au fugit palmierii, nopțile devine țestoase, Cu Lev Șestov am eu o discuție firoscoasă, Se risipesc fanfarele în munți. Întoarceți oglinzile, A murit profetul. Nomazii sinucigași revin la matcă. BMM