Risipiți

Risipiți Risipiți pot fi oamenii, firele de iarbă, Mărgelele, cuvintele, Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule, Spui, viața mea, dar cine are viața sa? Ne împletim pașii cu pașii îngerilor, Tu unde umbli? Nu știi că timpul te va risipi și pe tine? Mai întâi a fost o copaie, apoi strigătul disperat/ victorios? Unii se grăbeau la cimitir, ALȚII SE ÎNTORCEAU, Iarna și vara se alergau în curte, Aprinde lumânarea să vină Sfântul, Un prim sărut ca la Facerea Lumii, Să faci ceva ce n-a văzut Parisul, Un muzeu cu meduze vorbitoare, Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul , E un se mn de moarte, a spus baba Crina, Din neștiință se nasc basmele, Adică din întuneric – lumina, Unde e oaza salvării? Rătăcim. Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile. BORIS MARIAN