Moștenirea lui Will

X

Cum poate frumuseţea să sporească,
Când e perfectă? Iartă-mi întrebarea.
Lumina cum pătrunde? O fereastră
E tot ce-i trebuie: Dar numai până seara.
Apoi se face întuneric, vin strigoii,
În febra nopţii frumuseţea nu se vede,
În întuneric mor şi laşii, mor eroii,
Numai poetul a rămas, el crede
Că totul neschimbat rămâne,
Iar ceasul bate, bate, Doamne, câine.

 

XX.

Eu nu mă tem de bătrâneţe
De mine însumi nu mă tem
Şi morţii chiar îi dau bineţe
Ştiind că pot mereu s-o chem
Dar chipul tău, iubito, singur
Rămâne neatins de timp
De arşiţele mari, de friguri
In visul meu diamantin
În el te voi păstra o viaţă
Şi poate dincolo de ea
În spaţiul luminos, de gheaţă
Ce înconjoară orice stea     

XXX.

 

 Adorata din Andora,

Renăscută din cenușă,

Cum te scaldă Aurora,

Te acoperă Purusha,

Cad veșmintele, vremelnic

Este nudul tău,Bohemia,

Încălțări ți-aduce Melnic,

Cel morar din Bethlehemia.

Iar primăvara toată

Te îmbracă în petale, adorata mea surată,

Ne-om iubi fără paftale.

 

BORIS MARIAN

Sunetul 2

Cum poate frumuseţea să sporească,
Când e perfectă? Iartă-mi întrebarea.
Lumina cum pătrunde? O fereastră
E tot ce-i trebuie: Dar numai până seara.
Apoi se face întuneric, vin strigoii,
În febra nopţii frumuseţea nu se vede,
În întuneric mor şi laşii, mor eroii,
Numai poetul a rămas, el crede
Că totul neschimbat rămâne,
Iar ceasul bate, bate, Doamne, câine.

Sunetul 2

Eu nu mă tem de bătrâneţe
De mine însumi nu mă tem
Şi morţii chiar îi dau bineţe
Ştiind că pot mereu s-o chem
Dar chipul tău, iubito, singur
Rămâne neatins de timp
De arşiţele mari, de friguri
In visul meu diamantin
În el te voi păstra o viaţă
Şi poate dincolo de ea
În spaţiul luminos, de gheaţă
Ce înconjoară orice stea

Sunetul 3

Țelepciuni

Motto – Personalitatea se confundă cu lipsa de iubire

            -  Minciunea are picioare scurte, dar ce repede fuge

            -  Fugim de întrebările pe care nu ni le punem, fugim de întrebările  care ne                                                                                                     obsedează, fugim    întrebări

 

Un scriitor –comodă, poți dormi pe el, epocă, epodă, Parpanghel.

Psihologie pentru pisici, am trei câini, care știu ce zici – Daimon,Ramon, Raymond,

Latră , mapamond.
Zice Klaus – să nu fii Mann, nu te apuci de un roman .

O mână vie întinzi morților, ei te mușcă, înveți veșnicia.

Cetate Andelsputz, deschide-ți porțile, viol și veselie, ante porcas.

Ea vede spectacolul lui Aryos, gringo ascuns cu banca Oriente,

Saltă în dansul yo-yos.

Cine-a-nvățat la Salamanca nu uită                                                                                                                                                                                                                                     limba blanca.

Marta,urâta  sfântă  e bună de trântă.

Drogat, docar, troc,  Daudet nu era-n Languedoc.

Do, re, mi, seamănă cu un taur,  Otto Bauer,

Alerg și aleg, complotul  anti- Jeg.

Suspectat în aspic,  somonul s-a   urcat     în covrig,

Thriller erotic la telefon,   iubirea este un lucru serios, bon!

Două pixuri și o foaie se mai bat pentru o    A- E .

Vespasian era sigur   de arta sa, tarta sa,

Chiron   cel  negru la suflet.

BORIS MARIAN                                  

--Spală    apele—

 

Spală apele de umbre,

Caută  caprele în tundre,

Albul  mestecă-și culori,

Morțile – mori.

Ciclop dacă eram, în vis

Vedeam ori dublu ori abis,

Spasmele Emmei Bovary,   

O, var nestins.

Mai târziu eu voi fi cercul,  

De jertfă berbecul, nicicând javră

Cu barbă. Spinoză cu spini, Perez la trapez.

Plexul solar luminează, arză-l.

Poate cântăm de inimă albastră,

Aruncă o glastră după  Romeo  din  Tei,

Doamna Ghica trei,

Ce-i mai scump decât o cămilă-n pustiu?

O ciușcă pe limbă, ard  viu,

De ghicitori și zodiacuri

 ne-a vindecat Karl Marx pe  veacuri,

acum , hai la credințe sfinte,

pe unu-l doar în cot   și minte,

deci simplu să cântăm de   zor,

un dric trecu de două ori ,

cumplite  gigacalorii,

gagicele -bine  merci ,

în camera obscură ne-am avut,

ca Robin Hood cu putina  și cu Medved,

că Iancu Jianu e șerbet.

BORIS MARIAN                                              

 

Rătăcisme

 

Mi-e gâtul zgâriat de-oghearăde leu,

Âde-acum  potvorbicuDumnezeu,

Cvu Scaraoțki, cu mulți prieteni,

Înghit peste ziosutădepiepteni.

Îmi vâjâie capul  ca oSalvare,

trecfără      păspesteculoare,

las     kilometrii,   sar în Atlantic,

nu deranjațigrupul   desantnic.

Am cucerit lumea și luna,

Doar conștiința mă mustră, străbuna.

Totul pornește de la gât.

Gâtul este poporul,cât?

El strigă, el poartă oricare cap,

Ciorap.

Nouă calfe-mere,

Meșter la tăiere.                                                                                                                        

L-au trimis      la stele,

Mii și mii, surcele.

De-aș cădea cu-avionul,

Să nu-mi pierd papillonul,

Papilomul, somnul.

Omul și Umbrasa,

Bardezi ,Melasa.  

Cine ești tu, cine? Câine.

Ceas. Bunrămas.

Grajdurile lui Augias,

Sex pebec, gheata cu urechi.

Prima noapte limpede. Degetele- șoapte.

BORIS MARIAN                                     

 

---Nu de moarte---

 

 

Nu de moarte murim, ci de lăcomia ei,

Pe măsură ce vorbea, omul dispărea,

O nălucă în zări, apoi apărea în alte-ncălțări,

La alte distanțe, stanțe și Franțe,

Acolo nu există referință, ți-e teamă, măi Niță?

De cine, de Nizza?

Uriașă  e gura cea neagră, te-nghite,Brunhilda, întreagă .

Brrr, vai și vai, aș vrea să adorm în tramvai,

Să mă  trezesc   tocma-n rai,

Ochii-i deschid , cine crede? Mefisto însuși, de veghe

și raiul e iad toată ziua, de aia îmi place   pruncia,

să râzi  și să plângi când ai chef,

călare pe Kiseleff, că-i nume de cal, totuși harnic,

ne-a dat Reglementul Organic.

BORIS MARIAN                                                                                             

 

---Gafeur----

 

Gafeur, rateur, jonger, sunt viu,

Mai călăresc un    bidiviu,

Mă lupt cu morile de vânt,,

Cu vântul morții, cuvântând.

Dar e tăcere-n jur, un ger

Pe care-l simt  stingând   stingher

Un vârf de flacără , acum

Revin din iad cu mult mai bun.

E   în   zadar,copile,  iar

Apare Mortius, lăutar.

…………………………………………..

Ce să-i spui unei epave ?

Ea se clatină pe valuri.

 Ce să-i  tu  valului?

Vai de mama lui.             

Odată îl vezi cum pornește

Ca elefantul în junglă,

Ca un infante cu glugă,

Ca o glumă    cu gumă.

Gogoman Stan Brumă.

Asta metamorfoză în proză,

Roză și spndiloză

Ilicită, artrită binevenită.

Vine   veterinarul și mușcă

Din crupa calului de bătaie,

La galerie țopăie o javră   bălaie ,

Pe chipul Legii apar   doi    negi,

Unul se trage din tuaregi,

și totul intră  în mașinăria

închipuită de ofițerul  Sya.

BORIS MARIAN                                                                                                                                                                                   

În dulcele stil clasic

Motto –„ Mă rog zadarnic într-al   nopții cearcăn

                Simt, peste carne, scoarță de mesteacăn”

                      ( Șt. Iureș - d. 8 iulie2013)

Căldura laptelui.. matern.. în  prunc se mută ,

Departe stele ard mereu,

Alături sângele-nchegat  nu se mai uită,

Stau în genunchi, în ruga     mea la Dumnezeu.

Purtăm sub frunte  toți..antecesorii,

Profeții din Sion, din Babilon

și uneori le ducem dorul,

ei retrăiesc precum un plâns în somn.

Perene sunt și crima și iubirea,

Nebunii mor..râzând   pe rug,

Prin  secoli  un poet  își   poartă        lira ,

Din liră notele și..lacrimile curg.

La este de Eden se așează Cain,

Citesc și parcă-i prima zi,

Când doar Cuvântul ca un paing

Întreaga lume o popri.

În valuri de pământ, civilizații

s-au prăbușit veac peste veac,

se nasc și mor oameni, generații,

cu  zale nevăzute  eu mă-mbrac.

Poți cere și iubire. și căldură,

Primești cedai și niciun gram în plus,

Nu scufunda dreptatea-n ură,

Neîndoielnic Poesia mai presus.

BORIS MARIAN                                                           

Pământul ne apasă

Pământul ne apasă

 

Poemul acesta n-o să vă placă,

Începe cam așa, pământul ne apasă,

Aerul s-a pietrificat, liliacul de noapte,

La pândă, își ascute ghearele, focul ne luminează

Din interior, incendiu  devastând fragile muchii,

Femeia nisipurilor ne aduce tainul de sărutări tăinuite,

Pereții transpiră și gâfâie,  spovedania lui Dmitri  se întrerupe,

Diavolii dau năvală, dansul începe, dansul gnomilor, un delir,

Ca în dragoste.

Stele  galbene,  violete, cianhidrice, ,

Luna galbenă, îmi petrec neființa, strecurând-o

Prin ore, prin zile, vinul fierbe ca sângele-n vita cornută,

În locul gândirii calme, clasice, geometrice,

Prefer corrida cuvintelor, învins, învingător.

Durerea strălucește prin lacrima  tot mai rotundă,

La fiece colț, santinele morții  ne dau onorul,

Devenim păsări, desigur, în lumea cealaltă,

Orbii nu recunosc  întunericul,

Clopotele nu bat pentru      surzi,

La final corbii sunt responsabili,

Singur m-așez în urnă, votul final.

Nu vă-nșelați, iubirea vă aparține,

știți doar să luați,până când?

Nimeni nu dă nimic pe degeaba,

Doar viața.

BORIS MARIAN

PACE NOULUI VENIT

__Pace noului venit___

Am venit, pace mie, cum, ce, unde?

Pământul se rotește ca un nebun,

Cad stele pe capul trecătorilor,

Privirile se rotesc ca niște faruri,

Să conversăm despre dragoste și prietenie,   

Artistul zice, nu amestecați culorile,

Nu este erotic, dar nici imposibil,

cred în rațiune și în Mesia, bah, zise unul,

altul, rusul și baltul.

Iar a sărit tramvaiul de pe șine,

Capul lui Berlioz se rostogolea cu zgomot   mare,

Soldatul se roagă  lui Dumnezeu-baionetă,

Am trecut prin cimitirul  special pentru inimi,

Alt cimitir era pentru picioare, mâini, ficați, bah.

Pace noului venit , mie  ce-mi rămâne?

O mână,  nici nu e  a mea,  a fost a iubitei mele, ehei, demult.

BORIS MARIAN

Risipă

---Risipă---

Risipă de vorbe , mesaje-n butelii,

O messă, o mescalină, chelie,

Să scrii cu vârful baionetei  pe stâncă,

Aici au murit poeții, pe lângă

Alții mai  tari  ca diamantul,

Pe gâtul vostru alunecă șunci,

Dogme, uriașul pe  picioare de tuci,

Circul sentimental s-a închis, e-n vacanță,

Nimeni nu e nebun,  dragă Tanță,

Doar psihologii și psihiatrii

Cred în zei care latră, tu latri?

Orfani cu toții, borfași cât se poate,

Am supt toți din sânul naturii  curată,

unde e mama  tăunilor  blonzi?

Tetanos doar în gândire  și plozi,

Cutia poștală cu  lepădați,

Cap de   dictator  în sânge de frați,

Cine i-a pus o ștampilă pe frunte?

Saltă fruntașii din munte în munte,

Noi ne iubim pe o creangă de  măr,

Asemenea vrăbiilor . Ard lumânări

În cinstea mistreților care guiță,

Ce bine-i să fii pelican ori babiță.

BORIS MARIAN     

Dos

 

Sclipici, pupici , Miami Beach,

mi-e dor de laude și aplauze,

ca și de mărăcinii-n cauze

penale și civile, zici

că sunt în noapte licurici.

O, voi ați vrea  să cam dispar,

Mulțimi de orbi și surzi barbari,

Prostia este de-neînvins,

Nu mă las prins.

Trec mândru ca un duh nocturn,

Mă urc la Holderlin în turn

și stăm de vorbă, doi nebuni

 în liniștea uitatei lumi.

În poezie nu e loc,

Sclipici ,pupici și țuc și țoc.

BORIS MARIAN

Anti-poem

Soare și anti-soare, umbră și anti-umbră,

De ce nu ar fi și anti-poemul  o chestie valabilă?

Pafnutie-antipafnutie,oamenii adevărați s-au rărit

 precum copacii, unii aleargă stând pe loc,

alții își văd ceafa și le place,  trăsura ne lasă la nr. 4,

acolo sunt patru morți, joacă șeptic, i-am trezit,

istoria faptelor nu este exactă, morții visau că sunt morți,

ne-au blestemat că i-am trezit, erau născuți

în același an cu mine, eu visam că sunt viu,

anual ne întâlneam „La mama”, fain restaurant,

peștii se uitau cu jind la noi, gândeau,

de-ați fi voi n farfurie, ei?

Slava cerului cădea pe pământ ca o grindină

Libertatea este o rara avis, de câte ori nu i-am sucit gâtul?

Pentru cine scriem? Stăm cu genunchii pe pământ,

Cu brațele palpăm aerul, ce așteptăm?

Fanfara repetă marșul lui Chopin, ce așteptăm?

Morcovul este bun la toate. Morcov cu clopoței.

Ori mergem la fete ori facem o revoluție, tot aia este.

Vă invit la un slip-cocktail. Scoși de guler

ori cu un picior în fund,tot balet se cheamă.

Iar eu iubesc  „Spărgătorul de nuci”,

Prea mulți spărgători de dinți pe lumea asta.

Câmp cu maci jur-împrejur, vântul bate în amurg,

Eu am părul tot mai sur, pe sub stele ape curg.

Tu ești goală, eu alerg, ești nebună, eu sunt bleg,

Vreau să spun ceva, încerc, suntem singuri, nu aleg.

Ne iubim că e prea larg spațiul, prea e androfag,

Pe ocean aș fi catarg, ești fragilă, eu sunt fag.

Astfel viața ne-a trecut, în contract termenu-i scurt,

Cimitirul nu e mut, deși mort, eu nu sunt surd.

Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă,

Împart bilete celor care doresc să doarmă

În brațele divine ale Măriei Tale, nu Ți-am vorbit vreodată

și nu Ți-am stat în cale. Sunt duhul Tău ce toarce

În Tine visuri roșii, să se desfete-n patul Tău moale, ticăloșii.

N-am fost gelos, nici rece, doar paznic eu Ți-am fost,

Cum să ridic privirea la Tine, eu, un prost?

Ți-am fost iubit odată, în secolul trecut,

Acum fumez o pipă și mint că nu Te-am vrut.

BORIS MARIAN

Tauromachia

 

Zece tauri ucid un matador,

Zece matadori ucid un taur,

Puterea majorității sub formă de cuțit, spadă,

Coarne, copite, creierul este în minoritate.

Omul cu „putere” redevine fiară,

Lovește, ucide otrăvind fântâni,

El nu vrea să știe, cândva o să piară,

n-o să-l  plângă nimeni, nici proprii săi câini.

Mare este bezna-n care el se scaldă,

Mai adânc, mai singur, se trezește cuc,

Lumânarea arde, îi șoptește caldă,

El o stinge-n  ură,  hohotind năuc.

Trăim în adâncă și dulce minciună,

Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,

În intrigi mizere, nectar otrăvit,

Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.

DA-ul e NU, NU-ul  e nulă,

Prietenă-mi este o libelulă,

Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,

De-aș fi  fără trup, numai un gând.

Te-arată cu degetul, rabi Ieshua,

Cum Te trădează bigoții din Tuva,

Că ești „circumscris” ori botezu-l făcuși,

Tu nu poți fi Om? Credincioși presupuși.

De ce Poezia nu vindecă boala?

Satana-i oriunde, arată-ne calea,

Doamne,  cât poți  fi  de răbdător,

Trădarea mai bate, îți dă un picior,

Te pupă, te-aruncă în disperare,

De ce Poezia n-aduce-Nălțarea?

Ne credem oameni, de ce? Că vorbim?

Când vorba-i  lopată în țintirim.

BORIS MARIAN MEHR       

 

 

Mielul turbat

 

Singurătatea este cea mai gravă boală,

Asta o știu toți, nu de aceea scriu eu aici,

La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,

Înfășurat  avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.  

Lumea întreabă, ce știi să faci, străinul răspunde, a povesti,

Despre Lilith și vârcolaci,  morți călărind pe stafii.

O lumânare ardea într-un colț, era târziu și somnul venea,

Când deodată se auzi de sub bolți țipătul morții,

Murise și ea.

Dar mai există și mielul turbat, vine un lup fără dinți, fără păr,

Iată îl scuipă , acest scuipat parcă ar fi  doar un strop dinspre mări.

Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul  și  țipă un vers,

Mielul turbează, nu este el,  nu mai e loc în Univers.

Mielul mai scrie, nu este miel, ei și ce dacă scrie, întrebi,

Mielul  este Mefistofel,  poți ajunge cu el pe Horeb.

Amestecă el blesteme, nectar, asta și Domnul o știe, iertat

Intră mielul  în Rai, asta e, intră deși este mielul turbat.

 

 

Maestrul scrie dezlânat

 

Maestrul scrie dezlânat, merinos,

Elegant, cel vârstnic, mustață deasă,

Frunte netedă, vorbește bolborosit

Ca madam Pythia, fleacuri, dom”le,

Salvare în întuneric, în neant,

Prizonierii se privesc față în față,

Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,

Prefer burlescul, Escul, Eschil,

Iar o luăm razna?

Iar apar cronicarii cu șalvarii?

Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.

Nu mai trage de cârlig, league.

Adunăm  stele cu plasa de piață,

Un acrobat orb merge pe sârmă,

nimeni nu privește de teamă.

Omul cu o mie de degete,

Sună erotic? În loc de lentile,

Două poeme, unul – ascuns în mânecă.

Asurzitoare aplauze, între palme

A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.

De ce beția te îndeamnă la cântec,

Precum extazul religios?

Să nu mă credeți, adevărul

Îmi este rudă îndepărtată.

Când toată lumea doarme,

Sentinele fluieră Lili Marlene..

De bine? De rău?

 

BORIS MARIAN