Mielul turbat
Singurătatea este cea mai
gravă boală,
Asta o știu toți, nu de aceea
scriu eu aici,
La curtea regelui XYZ, sosi
un străin pe nume AAB,
Înfășurat avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.
Lumea întreabă, ce știi să
faci, străinul răspunde, a povesti,
Despre Lilith și vârcolaci, morți călărind pe stafii.
O lumânare ardea într-un
colț, era târziu și somnul venea,
Când deodată se auzi de sub bolți
țipătul morții,
Murise și ea.
Dar mai există și mielul
turbat, vine un lup fără dinți, fără păr,
Iată îl scuipă , acest
scuipat parcă ar fi doar un strop
dinspre mări.
Vine un leu, urinează pe
miel, vine măgarul și țipă un vers,
Mielul turbează, nu este
el, nu mai e loc în Univers.
Mielul mai scrie, nu este
miel, ei și ce dacă scrie, întrebi,
Mielul este Mefistofel, poți ajunge cu el pe Horeb.
Amestecă el blesteme, nectar,
asta și Domnul o știe, iertat
Intră mielul în Rai, asta e, intră deși este mielul
turbat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu