Cei care fug

 

Cei care fug câștigă, lașii sunt mereu învingători,

Succesul succede fricii, nu cere sorții prea mult,

Festina lente, dicet, Petroniu, eu îl ascult.

Un oaspe aduce victorii, un altul înfrângeri mari,

Dicet, memento mori, trăiești, te bucuri, dispari.

Acestea-s cuvintele mele sau ale tuturor,

 Crezi, nu  crezi, totuși El  e șansa  iubirilor.

Sufletul vrea mântuire, hazardul, riscul suprem

Aduce nefericire și totuși nectaru-l bem.

Nimeni nu scapă și totuși se poate trăi cu puțin,

Precum o floare-ntre lotuși, poemul nu are venin.

Copilele vor toarce ca niște birmaneze,

Mustățile-nțelepte în lacrimi lumineze,

n-au mai văzut cămașă eroii-n cazinouri,

în scutece nănașa ascunde bibelouri,

Rodrig, îți spun eu astăzi,  alege-ți o nevastă,

Aleșii au o vastă rețea, din ei o castă

Se va nălța-n palatul de aur al zeimii,

Rodrig, păzește-ți locul, învață jocul crimei.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Și cai și roboți de aluminiu o să mă pască,

Atât am fost, poate n-am fost nimic,  

Dar de iubit, v-am iubit.

Se spune că omul devine lup.

A trecut vremea oițelor fericite,

A lupilor cu rochițe de vară,

Isaac nu mai vrea să moară

Că așa zice tat-su, nici Dumnezeu

 Nu mai e șef mare pe aici.

Acum , cine strigă mai tare,

cine  dă cu lopata-n vecinul, devine un șefuleț,

iar vorba lui nea bărbuță, acela de un metru șaizeci,

micul șefuleț îl naște pe cel mare.

Ferească-te sfântul să-ncerci să crâcnești,

Loază mică, egalitatea nu e pentru javre.

Din junglă am sărit în altă junglă, dar verdeața se rărește,

Într-o zi vom vedea doi prichindei  lovindu-se cu pietre

În pustiu.

BORIS MARIAN