Tauromachia

 

Zece tauri ucid un matador,

Zece matadori ucid un taur,

Puterea majorității sub formă de cuțit, spadă,

Coarne, copite, creierul este în minoritate.

Omul cu „putere” redevine fiară,

Lovește, ucide otrăvind fântâni,

El nu vrea să știe, cândva o să piară,

n-o să-l  plângă nimeni, nici proprii săi câini.

Mare este bezna-n care el se scaldă,

Mai adânc, mai singur, se trezește cuc,

Lumânarea arde, îi șoptește caldă,

El o stinge-n  ură,  hohotind năuc.

Trăim în adâncă și dulce minciună,

Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,

În intrigi mizere, nectar otrăvit,

Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.

DA-ul e NU, NU-ul  e nulă,

Prietenă-mi este o libelulă,

Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,

De-aș fi  fără trup, numai un gând.

Te-arată cu degetul, rabi Ieshua,

Cum Te trădează bigoții din Tuva,

Că ești „circumscris” ori botezu-l făcuși,

Tu nu poți fi Om? Credincioși presupuși.

De ce Poezia nu vindecă boala?

Satana-i oriunde, arată-ne calea,

Doamne,  cât poți  fi  de răbdător,

Trădarea mai bate, îți dă un picior,

Te pupă, te-aruncă în disperare,

De ce Poezia n-aduce-Nălțarea?

Ne credem oameni, de ce? Că vorbim?

Când vorba-i  lopată în țintirim.

BORIS MARIAN MEHR