Periplu

 

Povestea spre a trezi compasiune.

Era robust, robul bustului său.

O  matroană, poezia, l-a crescut,

Nu era lup,

Astăzi aleargă sub lună,

„Ce aș putea să ofer?”, întreba lupul, uneori om.

Povestea dura  cât crește un pom.

Niște cronicari, meșteri și circari

Scriau cronicuțe pentru bunicuțe,

Ei erau avari, ei erau vandali, mâncau carne de cal.

O, Angel, folk have wings, spunea Will convins.

Un om jumulea un gâscan, gâscanul plângea pe tavan,

Iar noi priveam în gol, plini de regrete pe un perete.

Scrie și tu un poem,  fra cronicar, și să-l bem.

Când te lovește harul, fii pe fază,  să nu iei foc,

Să nu-ți scape o rază, lumina nu-i doar pentru tine,

Ea nu are opreliști,  răspunzi? Te ascunzi.

Ei dup-atâtea sfaturi, ce contează

Că mai greșești, tu fii pe fază.

Ar trebui să fiu mai fericit, adaos la un Babel-mit.

Noi tot ce scriem, totul se repetă,  

Marile cărți s-au scris de mult,

 Julietei i se adaugă o Julietă,

Romeo este azi mai cult.

Un vierme a pătruns în casa mea,

În sufletul meu, piei, vierme,

Iubesc câinii mici, creduli, imaginativi,

Călăul rece  să stea deoparte,

E un șahist prea iscusit,

Eu, fraților, iubesc poezia,

Prin ea am cunoscut iubirea.

BORIS MARIAN