Câinii

Câinii sunt aceiași, stăpânii-s diferiți,

Ar fi nostim să scazi, scalzi, heralzi,

Să devii tot mai mic, un nimeni-nimic,

Rejkiavik.

Onoruri, omoruri, amore, more, ore, re

Probantur amicitiae.

Măi, ce vrea ăsta să spună?

Nici tu, dragoste, acolo, o câtime,

No, no, no, time is money, Cologne, frate.

Niște omuleți în hamleți vorbeau de știuleți,

Știuletele cel Mare fura o căldare de apă de mare.

La ce ne trebă libertate, când purtăm hoții în spate?

A zis, m-am dezis, mașina stalinskaia, ZIS.

Vrem să fim altundeva, rem ă im ltundeva,

Kama Deva, zeul indic, numai imaginea ne suportă,

Noi înșine – nuuuuuuu! Cucu. Looku”. Trandafir.

Mințea el cum respira, respira cum mințea, despre bun simț

să nu vorbiți,   e doar la sfinți, ca adevărul absolut,

Absolvo te, du-te, ești ceea ce visezi, visezi, deci exiști.

Vorbim cu jumătate de voce, cu jumătate de inimă,

Parcă purtăm căștile, zalele cavalerilor morți,

Alisa în Țara minunilor mi-este soră, Don Quijote frate,

Pot trăi metaforic, pot înțelege corrida,

Pot înțelege teama bietului taur, ole-e-e-e, nu mai e.

BORIS MARIAN