Cântec de iubire
Am mângâiat părul străinei,
Ştiam, nimic nu-mi aparţine
În afara acestor degete, acestui poem
Şi a toamnei roşii din care bem.
Păsările au trecut ca nişte gloanţe,
Au perforat o bandă-ngustă de romanţe,
Numai părul iubitei mele necunoscute
Imi stă în palmă, ca un stol de păsări mute.
Cine a venit cu doru-acesta-ntre fiinţe?
Răspunde-mi tu, Exupery, răspunde-mi, prinţe,
S-a spart în cioburi cerul, în lumini, pământul
Şi umblă-n trupul meu, alt trup, vânându-l.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu