In memoriam Constantin Virgil Bănescu
Poetul spunea, ce spunea el?
Azi noapte el s-a dus să se plimbe
Prin Calea Lactee,
Ești prea tânăr, i-am spus,
El a murmurat ceva, o formulă,
Nu știam că era cabalist,
E drept că ultimul timp purta pe cap mereu
O pălărie și repeta că ziua morții este și ea o zi.
Dar ziua nașterii? Nu mi-a răspuns,
A fugit de la locul faptei,
Pentru prima oară l-am zărit zâmbind,
Un zâmbet frumos, luminos,
Apoi m-am trezit cu o hârtie mototolită în mână,
Era tot ce rămăsese din el,
A râs, dar eu nu-l mai auzeam,
Mă acoperise o lacrimă.
Boris Marian
13 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu