Agonia
Agonia, ştie tot calul,
Înseamnă luptă,
Deşi calul este o fiinţă
Care agonizează de ceva timp,
Când eram elev, am văzut
În curtea şcolii veterinare,
Un cadavru de cal din care se scurgeau
Intestinele,
Nu vă speriaţi,
Era un cal care depăşise agonia,
Era un cal fericit,
Avea ochii holbaţi,
I se citea fericirea în ochi
Şi, atunci, m-am întrebat,
Doamne, exişti ?
Ce ai avut cu acest biet animal?
Nu mi-a răsuns nimeni,
Iar colegii au râs de mine.
Auzi ce întrebare?
De atunci, eu
Agonizez mereu,
Chiar şi în somn.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu