Bâlciul deşertăciunilor

Bâlciul deşertăciunilor




I-adună Hogarth cum vrea el,

Părul pe moaţe, un drapel,

Femei cu grele rochii, dar

Abia aşteaptă un altar

Să se trântească pentru rugi,

Strămoşii fac din rame cruci,

Ce pudră, doamnă, ce căţel,

Miroase bietul a purcel,

O fi un alt miros, my dear,

Un gentleman e un martir,

Scara lui Iacob cheamă jos

Priapici îngeri, cal focos

Se zbate-n grajd, stăpâna nu-i,

E-n patul larg al regelui,

Spitale, birturi, închisori,

Ce societate, ce scursori,

Cum plânge Sigismunda, cum

n-ar plânge nici căţeaua-n drum,

tăcere, se mărită azi,

s-o speli frumos şi să o razi,

peruci, păduchi, genunchi de lemn,

iubeşte lumea ce-i solemn,

trăiesc cu toţii, n-au murit,

destrăbălat, desnebunit,

astfel e omul, nobil, cool,

din Hampshire până-n Liverpool.



Boris Marian