Frunze moarte

Frunzele moarte






Frunzele moarte se adună,

Se ard,

Cărţile-s vechi. Ochelarii s-au spart.

Mâinile tremură,

Visu-i coşmar,

Stai grănicer uitat

La hotar

Şi pasărea trece

Şi râde în zbor

Şi ochiul tău plânge

Interior.



MESAJ



Un mesaj trimis, mai ştii ce-i? Preaviz?

Ce-i un om, ce nu-i el?

Uliu sau porumbel?

Drumu-i lung, doar doi metri, dar pare cam greu,

Nici iubire şi, parcă, nici Dumnezeu,

Doar răspunsuri ce vin şi trec şi iar trec,

Citim zodiacul aspru, aztec.

Ce mai faci? Ce mai spui?

Tu eşti tu? Sau nu eşti? El desigur nici nu-i.

Un mesaj, un mixaj ca un masaj,

Manechin umplut cu prea mult talaş,

Pare viu, doar văzut de la mari depărtări,

Mereu treaz, precum moartea cu ochii în zări,

Niciodată târziu, niciodată târziu,

Niciodată prea treaz, de aceea sunt viu.



Boris Marian