Rugă

Rugă

O, dă-mi puterea să mă nalț
În pragul zilei, să-mi văd orașul
și să –ncalț papucii fermecați ai milei,
să-mi ispitești sufletul, Doamne,
Tu, care ești,
Mă vezi cum trag la rame, Doamne,
Pe apele cerești?
Și dă-mi speranța reînvierii
Cât voi mai fi
și dă-mi puterea îndoielii
spre a nu minți.
x x x x x x x x x
Neîndoios nimic nu stăpânesc
Îmi trec stele galbene în sânge,
Eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
Zidul Plângerii mă cheamă și mă strânge,
Iar pustiul ce l-am străbătut
a-nflorit, a dat fructe de aur,
secolul din trupul meu a rupt,
dar sunt veșnic cum este și valul.
Nume port, morminte-cenușar,
n-am pus însă doliu pe retină,
inima îmi bat tot mai rar
când m-apropii tot mai mult de Tine.
Boris Marian