Triptic 2

Triptic 2


Un câine bătut nu e bun de nimic , jumătate din omenire i se aseamănă, lor mă adresez, încerc să mângâi câinele bătut, dar el mă mușcă și fuge, o, e un vis, nu este adevărat, suntem cu toții fericiți, trăim în cea mai bună dintre lumi, un prieten îmi vorbește despre muzică, dar nu îl ascult, omenirea urlă la lună în do major.

Din vagi speranțe nu ai să te-mbeți, m-aș bucura să beau nectarul, aș vrea să fiu un spic, niște scaieți, au am trecut de mult hotarul. Trag linie, dar umbrele-s copii, nu mă respectă, râd din altă lume, zadarnic scriu poeme zi de zi, voi scrie sub alt chip și sub alt nume, iar florile vor crește fără noi, or să le rupă hoții de iubire, se vor topi zăpezile-n noroi, dar sufletul va reintra în nemurire.

Verbină moartă, evantai, Sully Proudhomme privind din rai , azi alte jocuri sunt, se fac noi legături, alt pitpalac, dar versurile mai renasc, din cicatrice roze-roz, iar vacile culoare pasc, noi am uitat de Berlioz, luna e mare, marea nu-i a ta, a mea, a nimănui, de-ai prins un pește, pune-n vers, că inima e-un titirez.
În tinerețe am iubit fata pescarului din Split, spune legenda foarte rar despre ghioaga lui Briar.

Boris Marian