A fi poet

 

A fi poet nu este suficient,

Poți fi un asasin sau un agent,

Singur, pe o planetă istovită

De intrigi și masacre, un răpăit de tobe

În locul limbajului cald, omenesc,

Să nu ucizi în tine ce nu trebuie ucis,

Dar cine se rostește aici, în paradisul marilor absențe?

Iei forma golului, dar te conții pe tine,  

În rest, singurătatea cea rotundă,

O sferă lunecoasă, cazi în hău, simt mâna ta,

Simt sânul tău și astfel vom readuce  sentimentul pe pământ.

Să iubești fără să fii iubit,  ce sfânt supliciu,

Nici sfinții nu-l cunosc, e o transfuzie de sânge,

Un transplant de inimă, în timp ce tu te-nalți,

Rece, într-un sicriu înghețat.

Și ce vezi privind în jos?

Aceleași suferințe pe care tu le-ai cunoscut.

Dar cred că viața merită trăită,

În ciuda unor mizerii care cad din cer

Sau poate doar din cerul gurii,

Greșelile nu sunt greșeli, sunt fapte,

Le faci ori nu la faci,

Dacă te-apuci să furi, deci fură,

Dacă devii un asasin, ucide,

Dar nu trăda în dragoste,

Este la fel cum ai strivi

Cu talpa grea un lujer de brândușă.

BORIS MARIAN