Iubire târzie

 

Iubita mea îmi pare rece,

Încât nici viața nu mai trece,

Se-oprește-n loc, încerc un pas

și intru-n lumea lui Laplace.

Iubita mea e-un foc ascuns,

Un labirint de nepătruns

și totuși e iubita mea,

din aștrii reci, mereu o stea.

Doar lucrurile  nu vorbesc,

În mine patimile cresc,

Cu moartea mă voi liniști,

Abia atunci ne vom iubi.

Un corn englez departe sună,

Se face inima o strună,

Iubita mă atinge-ușor,

Fiori mă trec, aproape mor.

De unde-atâtea vălvătăi?

Trăiesc iubirea cea dintâi.

BORIS MARIAN