Laudă
nebuniei
Nebun este
cel care crede
Că semenul
său este mai sănătos și mai bun,
Vine un șarpe cu dinții stricați, miros de
putregai,
Zice, du-te
să te tratezi, eu îi iubesc pe nebuni,
Unul îmi
cere țigări, altul un ziar,
Chiar și un
pix și hârtie,
are ce
scrie.
Mă hărțuiești,
șuieră șarpele,
Singur iese
la drum, ți se încurcă printre picioare,
Voi scrie un ultim poem, oricum zadarnic,
Prea sătul
de orgolii, pământul va exploda,
O typă ce țipă
și-a pierdut soțul într-un canal,
l-a regăsit
în Canare, între canari,
faima sa
este ca spaima, vine și trece,
Tanța
trăiește la Florența cu nen-tu.
Acolo era Da
Vinci Buonaccorsi,
I se vedea
cojocelul de veveriță jumulită,
După trei ani
de închisoare, petrecuți pentru pierderea
Unuia dintre
soți, Nuți reveni la treburile casnice,
Adică prindea
șoareci și îi punea pe frânghie,
Lumea aștepta
Ziua Judecății de Apoi ca pe o reparație capitală,
Nuți s-a
ușurat mult în închisoare,
Mănâncă,
rogă-te, iubește, un trilog demn
De iepoca noastră de bronz,
Am descoperit
că 109 nu se împarte la nimic, ca și mine.
După o
căsnicie și un divorț ratat, Giovanna era flămândă
De dragoste,
un șofer îi împlini toate dorințele,
Apoi muriră
împreună, împăcați.
Ce-i plăcea
la el era că-i spăla toate rufele,
Zicea că se
excită. Asta este Italia.
Am băut
chianti cu Ghandi,
Iar memoria
este numai în inimă, în creier nimic nu este.
Vă așteptați
să mă plâng de ceva?
La vita e
bella. Pe vită o chema Bella.
Vă servesc o
argheziană ca pe o arteziană.
Ei propun o
anchetă, fără etichetă cu o analfabetă
Fără siluetă.
Bâlbe minunate, la castel în poartă
Cine ,oare,
bate, tu ești, măi, nepoate?
Cu alai va
trece un păduche-rege,
Calul nu
vorbește decât bulgărește,
Suntem iar
în UE, spune frate Gruie?
Nabucadnețar,
calfe și zidari,
Cu Mopete
zece, care zace rece.
Mai vorbim.
Pa, dragă, tu.
Nebun este
cel care crede
Că semenul
său este mai sănătos și mai bun,
Vine un șarpe cu dinții stricați, miros de
putregai,
Zice, du-te
să te tratezi, eu îi iubesc pe nebuni,
Unul îmi
cere țigări, altul un ziar,
Chiar și un
pix și hârtie,
are ce
scrie.
Mă hărțuiești,
șuieră șarpele,
Singur iese
la drum, ți se încurcă printre picioare,
Voi scrie un ultim poem, oricum zadarnic,
Prea sătul
de orgolii, pământul va exploda,
O typă ce țipă
și-a pierdut soțul într-un canal,
l-a regăsit
în Canare, între canari,
faima sa
este ca spaima, vine și trece,
Tanța
trăiește la Florența cu nen-tu.
Acolo era Da
Vinci Buonaccorsi,
I se vedea
cojocelul de veveriță jumulită,
După trei ani
de închisoare, petrecuți pentru pierderea
Unuia dintre
soți, Nuți reveni la treburile casnice,
Adică prindea
șoareci și îi punea pe frânghie,
Lumea aștepta
Ziua Judecății de Apoi ca pe o reparație capitală,
Nuți s-a
ușurat mult în închisoare,
Mănâncă,
rogă-te, iubește, un trilog demn
De iepoca noastră de bronz,
Am descoperit
că 109 nu se împarte la nimic, ca și mine.
După o
căsnicie și un divorț ratat, Giovanna era flămândă
De dragoste,
un șofer îi împlini toate dorințele,
Apoi muriră
împreună, împăcați.
Ce-i plăcea
la el era că-i spăla toate rufele,
Zicea că se
excită. Asta este Italia.
Am băut
chianti cu Ghandi,
Iar memoria
este numai în inimă, în creier nimic nu este.
Vă așteptați
să mă plâng de ceva?
La vita e
bella. Pe vită o chema Bella.
Vă servesc o
argheziană ca pe o arteziană.
Ei propun o
anchetă, fără etichetă cu o analfabetă
Fără siluetă.
Bâlbe minunate, la castel în poartă
Cine ,oare,
bate, tu ești, măi, nepoate?
Cu alai va
trece un păduche-rege,
Calul nu
vorbește decât bulgărește,
Suntem iar
în UE, spune frate Gruie?
Nabucadnețar,
calfe și zidari,
Cu Mopete
zece, care zace rece.
Mai vorbim.
Pa, dragă, tu.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu