Povestiri
din cartierul Black & White
Se spune, din vechime că sultana Hurem ar fi pus să-l sugrume
pe Ibrahim pașa, că prea era fălos.
Asta, după un sfat de taină cu grăsuța Oana ot Barlad, unul Gabriel –beg Hysterios, alți doi răi sfetnici, Dg Bali din Roman, Edy
Murphy, ș.a. În timpul acesta Suleyman dormea tun, de speria câinii din Stambul
cu sforăitul său. În zadar doctorul Yakub îi făcuse două operații de sept.
Hurem era din Bugeac și vorbea o limbă
necunoscută, în care verbele nu se acordau, ci țipau singure, pe voci diferite.
Se învârteau în jurul lui Hurem cadâne, una mai frumoasă ca alta, toate o
lăudau pe Hurem, deși nu prea aveau de
ce și de unde. Hurem ba plângea cu ele, ba le mai tăia capul, avea ea o
suferință de care cronicile nu spun multe, Alah să o țină, că tare bună la suflet
era. Odată era să bea un ceai otrăvit, pregătit anume pentru un oaspe, AL Hidaspe.
Umbra lui Ibrahim mai bântuia prin
serai, se auzea un cântec de vioară, cu amintiri din Apuseni, de unde provenea
și Hatice. Cineva s-a gândit să facă un Divan literar, toți să fie îmbrăcați în
negru, iar sofaua să fie albă, albă, dar
Hurem s-a opus cu strășnicie. Le pregătea ea ceva mai bun, o baclava de aceea
cu pudră albă de cianură.
*******************************************************
Am avut doi prieteni, Rex și Blej, doi câini de rasă. Unul
era fost disident, țipase ceva în Gara de Nord și a primit cinci ani cu suspendare de ceasul
Gării. Blej înjura de mama focului orice gospodar care nu-i intra în voie, în
fața lui nu puteai gândi decât ca el. Provenea , ca și Rex Bayer, din țara Niciodată Sau Acum, iar ce
vorbeau ei, nu putea fi contrazis decât cu sabia. Iar cine ridică sabia, cu
mânerul o să rămână, că aveau ei un protector divin sau diabolic, îl chema
Money, tare ținea mult la ei, deși Money construise socialismul în multe țări,
inclusiv în SUA. Ne-am înjurat noi o vreme, apoi ne-am dus să ne culcăm.
*****************************************************************
Aveam eu o rubedenie de 250 de oca, tare ținea ea la mâncare
și la mine, odată era să mă mănânce dimpreună cu bucatele de pe masă. Hulpavă,
dar blândă la suflet, a dcălătorit prin mai toate țările, insulele și
peninsulele lumii, acum se pregătea să meargă în lună, dar
i s-a spus că ar putea să pună în pericol
echilibrul frumosului satelit nocturn. I s-a amânat aprobarea până când
va slăbi cu 80% din greutatea actual.
Dar efectul a fost invers, astfel că ne-am trezit într-o noapte că planeta noastră se duce în gol. Ei, nu s-a
întâmplat nimic.
***************************************************************************
Să vă gândiți frumos la mine, mi-a spus biata Anișoara,
femeie la vreo 80 de ani. A lăsat în urmă două pisici și un câine negru și
prost, după lătrătură se vedea că avea apucături de ziaristonline. Dar
amintirea ei mă înlăcrimează și acum. Soțul murise de un anevrism, ea l-a jelit
un timp, apoi a fost aceeași femeie veselă, generoasă. Ultimele cuvinte – să vă
gândiți frumos la mine. Cine ar vorbi astfel?
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu