Asterisc

Asterisc

Copiii altora sunt copiii noștri. Ce

ușor se intră în rai, ce greu se naște un

copil. În ziua a șaptea, Maria își

târî trupul slab la biserică. De o lună

îi murise mama. Vântul bătea ușor.

Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar

de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o

nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar

Igoriuncik? Aista, da, nume. Un

copil. Luna e și ea un copil. Întors din

război cauți femeia. Călătorii

imaginare pentru copii. O adevărată

nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău

cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești

unealtă divină. Din tine se nasc copiii.

Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un

sărut – un copil. Ți-aduc odrasla unei

nopți cu aripi de sânge, au arome și

aur, cu diamant geros, lampa angelică

se sparse. La ora surâsului privelnic,

fața părintelui se lumină. Maica își

legăna pruncul. Genunchii-s reci,

primește pruncul. Violă și clavecin în

glas. Femeia curge-n alb, gurile sunt

arse, azurul însetat te soarbe. Poetul

spunea, ce spunea el? Azi noapte el

s-a dus să se plimbe prin Calea

Lactee, ești prea tânăr, i-am spus, el a

murmurat ceva, o formulă, nu știam

că era cabalist, e drept că ultimul timp

purta pe cap mereu o pălărie și repeta

că ziua morții este și ea o zi. Dar ziua

nașterii? Nu mi-a răspuns, a fugit de

la locul faptei, pentru prima oară l-am

zărit zâmbind, un zâmbet frumos,

luminos, apoi m-am trezit cu o hârtie

mototolită în mână, era tot ce

rămăsese din el, a râs, dar eu nu-l mai

auzeam, mă acoperise o lacrimă.

BORIS MARIAN