infern4

Infern p.IV Pe patul spitalului Cuțitul este aproape de aortă, Cineva lipește bucăți de ziar În albumul familiei, Facem filozofie, eu și vecinul, Mecanic de bloc, Afară, soarele apune definitiv. …………………………………………….. Se aud zbenguieli de pisici în călduri. Ce fericite sunt, Doamne, ce fericite. Să poți ucide omul pentru o floare Sau floarea pentru om, Ce întrebare? Dar lumea este plină ochi de legi Pe care poți să scuipi și să le negi. Într-un pahar am pus o gheorghină, Ea seamănă cu trandafirul, ca lumină Sau cu bujorul dragostei, drept care Sunt gata să plătesc cu închisoare. Acolo te voi lua cu mine Să ne iubim într-un tunel de mină. Trăiesc într-o cameră În care a trăit altcineva, Trăim în spații În care alții au murit cândva, Puteau fi oameni-fluturi, raze invizibile, Suflete, Spațiul nu este virgin și vid, uită-te. E vremea unor teme grave, Când râsul se măsoară-n grame, Când vorbăria are sens, E vremea unui plâns intens. Văzut-ați stea pierind plângând Sau pasăre fără cuvânt? BORIS MARIAN . |

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu