Pleacă-ți ramurile tale,

Pleacă-ți ramurile tale,
Arbore înalt și mândru,
Vorbele pot fi fatale,
Binele nu are sâmburi,
Pleacă-ți ramurile tale,
Arbore înalt și sumbru,
Înaintea dumitale
Mă înclin și umblu.
Pleacă-ți ramurile tale,
Poate-aș vrea să spânzur
Tot trecutul și o parte
Din trecute gânduri.
Poate-acoperi o pereche
Ce iubesc în noapte,
Arborele stă de veghe,
Gemete și șoapte.
Uneori pământul nu ne-ncape,
Uneori pământul e prea mic,
Uneori suntem ca două clape
Smulse, pianul semănând c-un dric.
Uneori ne caută șerpii, viermii,
Uneori suntem de neîmpăcat,
Uneori călcăm ca pachidermii
Umbra unui antic Eufrat.
Lumea este strâmbă, nu bociți,
N-o să ne-ndreptăm, suntem suciți,
Nu degeaba vântul, lupii, norii
Ne-au lovit, sunt liberi doar