Cândva Cuvântul

Cândva Cuvântul

 

 

Cândva Cuvântul era stăpânul Lumii,

Dar rolul  Lui a decăzut, în sprijinul Cuvântului

A venit Iubirea, uite, s-a stins chibritul, tocmai citeam

Acest vechi manuscris,  îl mai văd cum strălucește,

E un cadran de ceas,  fosforescent, o scară străpunge norii,

văd inima înstelată a Cerului,  aud vocea condorului,

condiția fericirii este lipsa  oricăror condiții,

cineva bate în țeava de la calorifer,

dacă ai sperat, uită, dacă ai uitat, speră,

vocea profesorului pe ferestruica de la baie,  

condorul deveni transparent,

cel fără mâini participă la luptă, cel teafăr

își strânge capul   cu mâinile, se jelește,

ține o pușcă, îi strigă zeița răzbunării,

oh, no, no arms, frica este semnul morții,

pasărea Rok trece munții, cuvintele se topesc

ca stelele.

BORIS MARIAN