Carmen
saeculare ( continuare)
Pe pernă trec
valuri, tot valuri, coşmaruri,
în aer grifonii
fac tumbe, tulumbe,
iar timpul petrece la alte petreceri,
tu nu poţi fi sigur c-ajungi pân-la zece,
prietenii-s
umbrele altor prieteni,
iubitele-s
multe, trăiesc doar din rente,
scrii versuri, un prinţ- cerşetor de atenţii ,
în mers te lovesc beţivanii, demenţii,
manechini,
manechine, dricuri şi jeep-uri,
viaţa şi
moartea – în videoclipuri.
Vecia abreviată se clatină ca barca,
Se vede cum o vrabie de pene se dezbracă,
În fața mea e cartea de rugăciuni și versuri,
În scrinul negru zace cadavrul cu șireturi,
Mâine, la șapte seara vin cardinali și prinți,
Eu, hoțul de briliante nicicum nu mă las prins.
Rejudecăm eretici de ce și cum și când,
De mâine vor fi îngeri în cer și pe pământ,
Se gudură dreptatea, precum o cățelușă,
Discretă, calomnia bate frecvent la ușă,
O funie-mpletită se leagănă în vânt,
Cadavrul aparține, se pare, unui sfânt.
Cer alb și suprafețe mari, alburii și moi,
Plutim ca două pene spre Kara Bogaz Ghioi ,
Pocalul pare gol, seraiul e la fel,
Dar Soliman își soarbe vin- sânge tulburel,
Mâine e patru, vineri, iar poimâini, douăzeci,
Ne înălțăm pe scara amanților perfecți,
Episcopatul știe, adăpostim ocnași,
Că omul e o trestie, iar uneori e laș.
Epilog
Suflet pervers și posedat,
De ce mai umbli în păcat?
De unde vii, unde te duci?
Ai ocolit atâtea cruci,
Pe cine tu jelești acum?
Ecoul – eu gândesc postum.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu