Trădarea
trădării
Am încercat
să scriu luminos, sub influența unui înger,
Nu a mers,
voi redeveni Maldoror, știți voi cum vine chestia,
Veneam și
capul meu era ținta , am simțit o ușurare când l-au tăiat,
Fluxul magnetic
încetează, sângele inundă munții imaginari,
Dumnezeu
privește cu coada ochiului, liberum arbiter,
Acceptă,
spune iubita, draga de ea, acceptă, accept, ei și?
M-am
trezit lac de sudoare. Cineva privea o
eclipsă.
Capul meu se
plimba pe cer, l-am chemat bătând din palme,
El m-a
mușcat de umăr, a spus, am revenit, nebunatic trubadur,
Dar ce vei
face? Mă paște timpul ca pe iarbă,
copacii mor începând cu frunzele,
Renasc cu
frunzele, eu cum renasc? Rădăcinile gem sub greutatea cerului.
Un asin
calcă pietrele filosofale, ele plâng, când o cireașă cade în iarbă,
Furnicile se
bucură. Vorbele mele cad și ele.
Stau pe o
veche cutie de gramofon, înăuntru morții cântă.
Iar dinamita
visează și ea o glorie. Copilăria din
viitor
Ne așteaptă.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu