Și azi pe Bd. Cuza mai sunt case a căror pervaz este atât de apropiat de trotuar că poți intra oricând în casă. Într-o astfel de casă am copilărit prin anii 45-47. Tatăl meu nu era în grațiile noilor lideri proletari, a primit și el o casă din mila unui mahăr. Noaptea auzeam tot ce se întâmplă pe stradă, chiote, sărutări, sticle sparte. Într-o noapte, un vagabond mai bătrân m-a luat cu el și dus am fost. Am văzut zeci de țări, ca Sindbad Marinarul, am cunoscut geografia pe viu, canibali, pirați, militari, negustori, ce n-am văzut, abia după 20 de ani am revenit în patrie, părinții mei muriseră de dorul meu. M-am angajat paznic la Liceul Sf. Sava. Veneau elevii și învățau geografie și limbi străine de la mine. Cunoșteam circa opt limbi, numai rusa nu o știam. Securitatea m-a luat la ochi, m-a trimis la Canal. Aici am fost o școală adevărată. După patru ani eram prozator. Am scos cinci cărți numai despre viața de la Canal. Am primit Nobelul fluierând. Ceaușescu mi-a propus să intru în grupa de consilieri personală. Dar, după un scandal cu cucoana am fost retrogradat comandat de pichet de grăniceri la Orșova, De aici , Occidentul era la doi pași. Am trecut cu bine, eram familiarizat. Cariera mea s-a oprit din cauza unui glonț rătăcit. Acum, o piatră amintește de sergentul Ghioagă Vasile, erau căzut în luptă. Nici nu mă cheamă Ghioagă, nici nu am murit, mi s-a înscenat moartea, dar am fugit pentru a treia oară în Franța. Am venit la București cu ocazia mitingului de la 10 august. O cacialama. Bănuiesc cine a organizat circul. Dar cine știe multe moare repede. Am plecat în Costa Rica, nu mai auziți de mine. Banală poveste în vremuri de restriște.

Și azi pe Bd. Cuza mai sunt case a căror   pervaz este atât de apropiat de trotuar că poți intra oricând în casă. Într-o astfel de casă am copilărit prin anii  45-47. Tatăl meu nu era în grațiile noilor lideri proletari, a primit și el o casă din mila unui mahăr. Noaptea auzeam tot ce se întâmplă pe stradă, chiote, sărutări, sticle sparte. Într-o noapte, un vagabond mai bătrân m-a luat cu el și dus am fost. Am văzut zeci de țări, ca Sindbad Marinarul, am cunoscut geografia pe viu, canibali, pirați, militari, negustori, ce n-am văzut, abia după 20 de ani am revenit în patrie, părinții mei muriseră de dorul meu. M-am angajat paznic la Liceul Sf. Sava. Veneau elevii și învățau geografie și limbi străine de la mine. Cunoșteam circa opt limbi, numai rusa nu o știam. Securitatea m-a luat la ochi, m-a trimis la Canal. Aici am fost o școală adevărată. După patru ani eram prozator. Am scos cinci cărți numai despre viața de la Canal. Am primit Nobelul fluierând. Ceaușescu mi-a propus să intru în grupa de consilieri personală. Dar, după un scandal cu cucoana am fost retrogradat comandat de pichet de grăniceri la Orșova, De aici , Occidentul era la doi pași. Am trecut cu bine, eram familiarizat. Cariera mea s-a oprit  din cauza unui glonț rătăcit. Acum, o piatră amintește de sergentul Ghioagă Vasile, erau căzut în luptă. Nici nu mă cheamă Ghioagă, nici nu am murit, mi s-a înscenat moartea, dar am fugit pentru a treia oară în Franța. Am venit la București cu ocazia mitingului de la 10 august. O cacialama. Bănuiesc cine a organizat circul. Dar cine știe multe moare repede. Am plecat în Costa Rica, nu mai auziți de mine. Banală poveste în vremuri de restriște.

BMM