Pereţii

Pereţii nu se zăresc

Pentru Marc Chagall



Pereţii nu se zăresc, Chagall este pretutindeni,

Bătrânul are chipul de culoarea acului de pin.

Grădina este în cameră, camera este Gan Eden,

Pentru că este Bella acolo.

Cerul a coborât în stradă,

Strada a urcat în cer,

Fiecare înger cu vioara lui,

Chagall este bun ca o pâine caldă,

Între talent şi bunătate, tu, cititor ipocrit, ce ai alege?

Dar a fi bun este un mare talent,

Altfel cu toţii am fi buni, dar nu suntem,

Nu toţi ştim să urcăm,

Nu toţi ştim să coborâm

De pe bolta Operei din Paris,

A Catedralei din Metz, din Mainz,

De pe vitraliile de la Hadassa-Ierusalim,

Luaţi-l pe Patriarhul Chagal, uşor, de mână

Poate se va-ndura să mai vină o dată

Din Ceruri.





Boris Marian