Prometeu

Prometeu






Mă simt precum un Prometeu înlănţuit,

Din promisiuni refac un mit,

Un vultur îşi alină foamea

Din trupul meu, doar trupul este rana,

În suflet, el există, ştiu,

În suflet eu te ţin, sunt încă viu,

Poate că ţie-ţi datorez viaţa mea,

Tu eşti un vis nepedepsit cândva,

Iar vulturul fără de milă mă sfâşie,

Un dor şi o durere peste fire,

De ce a fost să te iubesc de azi?

Te caut de-un secol, ca o aripă tu arzi,

Cealaltă aripă sunt eu în zbor înalt,

Vom fi coloane mândre, de bazalt,

Dispreţuind distanţele în timp,

Eşti vulturul, sunt Prometeu, te simt.



Boris Marian