Rugăciuni şi blesteme

Rugăciuni şi blesteme


----------------------------------



.I.



Doamne, lipseşte-ne de voce, de buze,

harpiile au chipul de muze,

sfincşii pieptoşi dau lapte copiilor,

diavolii le împart jucăriile,

Pământul devine posac şi bătrân,

viermele urcă pe soclu, stăpân,

maimuţele vin şi ne-nvaţă istoria,

Doamne, numai a ta este gloria.



II.

Să porţi revolverul tocmai sub inimă,

gata să tragă-n fiinţa ta intimă,

să te ucidă numai pe tine,

să nu moară nimeni din mulţime.

Să nu-ţi fie teamă de cât de moartea

care îi paşte pe cei de departe,

pe cei de aproape, sinucigaş

este doar unul într-un oraş.









III





Nu mai am puterea să fiu trist,

nici la bucurii nu mai rezist,

subţiat până la coala de hârtie,

sufletul devine poezie.

Nu mai am puterea să Te-ntreb,

Doamne, unde-i muntele Horeb?

Unde-i legea, unde-i armonia?

Doar un fir subţire-i poezia.

Nu voi constru un nou Golem,

poate doar un vers într-un poem.

Te-nţeleg, spune el, te-nţeleg,

îţi rescrii propria soartă,

faci aluzii la tragedii ca un grec

care-şi pune zeii la poartă.

Dar eşti tu salvatorul visat?

Vei lumânare, lanternă?

Cine-i mare la sfat şi la stat

are o aură blândă, paternă.

Iscusinţa zdrobeşte pe rând

şi puterea şi crezul, există

o blândeţe ce nu o înving

nici iubirea, nici satira tristă.



BORIS MARIAN