În orașe fumegânde

În orașe fumegânde






În orașe fumegânde precum șuncile în toamnă,

Trec femei frumoase, blonde, uneori mai trece o doamnă,

Vai, cum poți vorbi, amice, nici bărbații nu sunt domni,

Unul își „umflă” soția, altul sforăie în somn,

Lumea este ca un grapefruit, ba amară, ba prea moale,

Din capele și sicrie ne vin morții la cerșeală.

Cerul are o culoare nici prea blândă, nici prea roză,

Ți-amintești, iubită Mia, cum ne mai strâmbam în poză?

Ne-nvârtim în cercul vieții cotidiene și mizere,

Un trăscău te urcă-n slavă, te doboară însă o bere,

Reuniți în cluburi, saituri, ne mai spunem o poveste,

Pe când hoții-ncet ne lasă fără pantaloni și veste.

La trapez venim cu toții, mai puțini la tras la șaibă,

Râsul este bun la toate, poți muri și dintr-o zgaibă,

Vinul curge, fumul urcă, norii albi refuză schimbul,

Strigă unii – Apocalipsei în curând îi vine timpul,

Ultimul sărut și basta, ne-antrenăm spre a fi îngeri,

ți-amintești , iubită Mia, cum ai plâns, spunând că sângeri?





Boris Marian