Viciul, cu ce se mănâncă el?
Viciul se mănânc, de obicei,
Cu leuștean, cu un picior
Frumos de femeie,
Cu asul de treflă
În mânecă,
Viciul este bucuria
Neadjudecată,
Eu pentru un viciu mi-aș da viața,
Dar spuneți-mi care este acela?
Mă droghez scriind,
Fumez visuri de copil fiind,
Motanul îmi cunoștea toate poemele,
La unele se zburlea, stuchea,
Așa cum fac uneori criticii.
M-am obișnuit cu strâmbătatea
M-am obișnuit cu strâmbătatea
Copacilor loviți de grindină,
Cu înjurătura printre dinți
A cerșetorului – actor,
Cu iubirea de frate a condeierului
Din „ Cei șapte magnifici”,
Cu neiertarea evelor
care jurau Iubire, neiubindu-mă,
Cu amenzile, cu viața plicticoasă
Uneori ca ploile tomnatice,
Nu m-am obișnuit cu mine,
Aici este cuiul lui Pepelea.
Liber
În groapa cu lei, Daniel era liber,
În mintea mea, eu sunt liber,
Pe Argeș în jos, sunt un om .liber,
Maimuțele lui Brueghel
Erau libere pe pânză,
Am avut un vis, eram liber.
Un general nu poate fi liber.
Îndrăgostitul nu poate fi liber.
Eu sunt îndrăgostitul liber, în general.
Tu ești șalul meu,
Tu ești șuba mea,
Ești periuța mea de dinți,
Pijamaua, papucii,
Ești ceasul meu deșteptător.
Mă trezesc, sunt legat
Ca Gulliver.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu