Tănăr, năvalnic și fără o țintă precisă

.





Tânăr, năvalnic și fără o țintă precisă





Tănăr, năvalnic și fără o țintă precisă,

Trăiam îmbătat de propria mea tinerețe,

Apele s-au adunat ca-naintea unui baraj,

Am încercat să aduc energie, lumină, am reușit?

Nu știu, nu cred, nu sunt sigur.

Văile se adâncesc, de pe un ultim versant

Privesc liniștit, nu mă sperie nimeni, nimic,

Iubesc tăcerea sălbatică dinaintea unui sfârșit

Previzibil.



Boris Marian