Am călătorit mult pe continentele
Închipuirii mele, în drum am supărat
Pe multe zâne, pe marea poetesă cu ochi negri,
Ochi de foc, un fel de Sappho și Calypso,
Am mai bruscat prieteni de nădejde,
Așa e omul, se trezește lupul și în el,
Poetul nu este exemplu de
sfințire,
Ba dimpotrivă, dar și
Creatorul
Îl îngăduie pe el, tril de ciocârlii,
ulcioarele umplute la
izvor
Mirela Duma Bilc, tril de ciocârlii ,
lângă liliac,Vasile
Culidiuc,
apusul în lan,între două cântece
doar ciocârlia,Mariana
Babiuc Marica,
culcat în iarbă ,aripa ciocârliei
un con de umbră,Felicia
Liliana Axentoi,
longue migration ~
les trilles de
l’alouette
emplissent le ciel
Rose DeSables,venite de departe ~
trilurile de
ciocârlie, străbătând cerul,
mai era și Vișa cel cu vers nervos și nărăvaș,
eu adormisem pe o blană de urs,
umbra nesigură mă tulbura, umbra lui Schlemihl
părea paravan, că omul ferigă ori trestie e,
ce mai contează, doar trupul trece în somn,
un înger se zbate să scape de ieri,
nu voi fi pradă râmelor
roșii ca sângele din noi,
ce cloroform în tăcere s-a dus?
Brusc , blana de urs s-a mișcat, este ursul,
E flămând, mai flămând
ca pământul,
Eu nu strivesc
coroana de frunze arămii,
Tu stai în fața mării, vorbești cu ea nătâng,
Amiaza vieții trece, o căprioară trece,
Măicuța mă alină, e
vis, e vis, dar scump e visul,
Pe cer stelele sună încet, neauzit,
Nu știi în care clipă pe veci ai adormit.
Un cântec trece pe
lângă alt cântec,
Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,
Distanțele bătute cu ouă, frunze pe frunte,
Ziua seamănă cu un arbuz,
Forme strâmbe de străzi, vieți evocate de clanță,
O barză căzu în cuvânt,
Seara e o legumă, ochiul calului este violet,
Glasul devine strident ca o vioară,
Litera ezită, șovăim, șovăim, apoi mergem spre alte țărmuri.
După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele
soluții
Să bei cidru din clepsidră.
Nu te teme de nimic, finalul este același.
După o viață de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui,da
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu