Fluture pe o stâncă, plâng,
Eu plâng, nu fluturii.
Ce treabă au fluturii?
Multă, dar nu eu sunt acela.
Eu pot iubi în milioane de semne,
Precum Creatorul, nu ne salvează
decât ceea ce șoptim,
Care haiku ar face asta? Poate
face o zgârietură pe zid,
O picătură de sânge pe zid, o
execuție la zid,
Dar cuvintele sunt păsările noastre nemuritoare,
Așa cred, să mă bată Dumnezeu că
nu pricep
Încotro mergem noi, aceștia,
mici, mari, mijlocii,
Unde sunt paradele de altădată, când
cream un viitor luminos,
Fără șine de tren, doar din vorbe?
Fluture pe o stâncă, plâng și
fluturii o dată.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu