Eu privesc și oameni și stele, acolo-s prieteni,
Aici – ami –cele, pământul se mișcă,
Un cord bolnav, circul și eu cu El Zorab.
O , poezia mea biciuită de varii ambiții,
Acum lecuită, că toți vom merge spre stele
Ascunse, unii se văd
lângă zâne ajunse,
Alții mai mult rătăcesc prin istorii,
Care mai drepte, fără de glorii,
Că Dumnezeu este unicul critic,
El ne citește din paleolitic.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu